A fost odată… Adrian Sîrbu a văzut media într-un fel la care nimeni nu îndrăznea să se gândească pe plaiurile mioritice în acei ani. A făcut o agenție de presă, Mediafax, un post de radio, Pro FM, și un post de sport, Canal 31. Am lucrat la Mediafax când toate erau la început, inclusiv eu. Și toate începuturile sunt proaspete și frumoase, sunt vii și cu miresme îmbătătoare.
Apoi, același Adrian Sîrbu a găsit parteneri cu care să dea startul celei mai frumoase și mai spectaculoase aventuri din televiziunea autohtonă: Pro TV. Toți eram mult prea tineri și mult prea nepricepuți pe atunci. Dar tocmai din tinerețe și nepricepere s-a născut efervescența Pro TV. Pentru că eram pasionați, eram curioși, dornici să pătrundem în necunoscut, să ocolim cărările bătătorite.
Adrian Sîrbu nu a inventat apa caldă însă are marele merit de a fi adus un model de succes de pe piețe mult mai dezvoltate și de a-l fi propus și impus pe o piață virgină, pe alocuri penibilă în materie de televiziune. Apoi, trebuie spus că a avut o aplecare specială către media de sport. Nu-mi dau seama dacă din pasiune sau numai din rațiuni de business, pentru că sportul a vândut bine mereu sub diverse forme. Dar asta e mai puțin important. Mai relevant e că a ținut să construiască o echipă performantă și pe partea de jurnalism sportiv.
Pe scheletul echipei de la Canal 31 a adus și format oameni. Tineri care să mute munții din loc, să schimbe paradigma clasicelor știri de genul ”cutare a învins pe cutare cu scorul de…” Când am ”aterizat” în redacția de sport, venit de la cea de știri, i-am găsit acolo pe Costi Mocanu, Felix Drăghici, Vadim Vîjeu, Ionuț Coandă, Răzvan Spiridon, Mihai Dedu, Mihai Mironică, Teo Avrămescu, Radu Constantin, Leo Badea, Xavi Drăgoescu, Violeta Colgiu și pe mulți alții. Imediat după aceea au mai venit Ioana Cosma, de la ProTV Cluj, Raluca Arvat de la Pro TV Brașov, Octavian Pescaru, Silviu Sălceanu, Lucian Nemoiu și împreună am zidit Știrile din Sport, duminica sportivă de la Acasă TV (canal pe care se mutaseră meciurile din Serie A și La Liga), meciurile și producțiile legate de UEFA Champions League și de Divizia A. Mai târziu, de prin 2004, și propriul canal de sport, TV Sport, transformat în Sport.ro, în 2007.
Sigur că echipa a suferit multe modificări în timp. Fiecare a mers pe drumul care i s-a părut mai potrivit. Inclusiv Adrian Sîrbu, după o vreme petrecută în managementul de top al CME, și-a făcut propriul exit. Sau i s-a făcut. Moment din care am început să constat scăderea interesului proprietarilor pentru partea de sport. Și piața s-a schimbat, au apărut posturile de sport puternice ale operatorilor de cablu, internet și satelit. Drepturile tv, din ce în ce mai scumpe, nu mai puteau ajunge nici măcar la un jucător de top ca Pro, investițiile nu mai puteau fi amortizate numai din publicitate.
Am plecat și eu în 2010, atras de proiectul Digi Sport. Apoi, mare parte din cei enumerați și-au găsit rostul într-un fel sau altul. Dar sunt câțiva oameni care au rămas, indiferent de vremuri. O parte din ei sunt cei de care ați auzit recent că Pro TV se dispensează. Sună trist, aproape jenant. E vorba de oameni care au în spate aproape 30 de ani de loialitate și muncă. Sigur că au fost plătiți pentru munca lor (mai niciodată la adevărata valoare, a lor și a pieței), dar și shareholderul și-a luat banu’ datorită muncii lor.
E simplu să îmbraci frumos într-un comunicat sec decizia concedierii, dar… mai ușor cu PiaRu’ pe scări, nea Sandu Cesnavicius! Sigur că Pro Arena nu mai producea cifrele dorite de vreme ce nici managerii nu mai știu ce vor de la canalul lor. ”Secundar” – am încheiat citatul. Ei nici măcar nu știu cum vor să se cheme secundarul lor. I-au schimbat numele (pardon, se cheamă rebranduire) până a ajuns să se întrebe toată lumea despre ce vorbești când amintești de Pro Arena. Tot Sport.ro trebuie să-i zici ca să te înțelegi cu interlocutorul.
Cum să producă cifre o emisiune aruncată aiurea în grilă printre serialele difuzate a 43-a oară? Am înțeles că nu mai e canal de sport, e canal de bărbați, și de aia nu mai puteați să-i ziceți Sport.ro. Dar vedeți ce înseamnă branduire și rebranduire făcută ca lumea, la vremea ei? Îți stă brandul în gât când vrei să-l schimbi! V-aș trimite puțin la nea Adrian să vă mai învețe, dar, din păcate, nici el nu mai e ce-a fost. Sic transit gloria mundi! A încercat să revoluționeze din nou, dar nu i-a ieșit. Piața nu mai are nevoie de revoluții. Vrea să înghită ușor, fără complicații neuronale, cu apel la instincte din ce în ce mai primare.
Sigur că pentru mulți manageri nu contează oamenii. Iar pentru shareholderi nici atât. Ei sunt doar niște cifre. Care trebuie să fie verzi la final de an. Eu am cunoscut manageri care, atunci când erau nevoiți să renunțe la oameni, se implicau să-i ajute să-și găsească altceva de muncă. Probabil că ar fi anacronici în spiritul Pro al actualelor vremi.
”Spare”. Lotul de rezervă al canalului secundar Pro Arena a fost disponibilizat. Nu-i bai, oamenii își vor găsi locul, sunt convins. Doar că finalul e foarte trist pentru câtă pasiune și luptă a implicat construcția. Acești oameni meritau să fie respectați, chiar și în cazul extrem al unei despărțiri. Mintea mea exclude din start posibilitatea ca motivul real să nu fie cifrele, ci opoziția redacției la luminoasa idee a lui Săndel de a-l coopta acum un an pe Vlad Enăchescu ca Head of Sports.
O decizie revocată, dar care a demonstrat fără echivoc că lituanianul nu a înțeles și nu va înțelege niciodată ce anume conduce.
Ca să înțelegi, trebuie să fi construit și tu, acolo, cu rezervele.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER